După cum bine ştia toată blogosfera timişoreană, toată, în seara ceasta s-a existat mega-concert epic Hobo Sapiens whoohoo!, gen.
Şi ca orice blogger de succes adevărat ce mă întruchipez, mi-am tras o ţoală p’ă mine şi m-am dus să-mi dau în Setup.
Băi nene, puzderie dă ei! Toţi bloggeri de aşa zise succesuri veniţi să-l vadă pă cel mai mare la sfat dintre ei, anume sîrbul.
Fiind obijnuit să înceapă concertele cu întârziere, după ce m-am aşezat frumos la o măsuţă până să înceapă concertul, m-am dus să-mi cumpăr un pachet de ţigări. Băi nene! De la Setup şi până la cocioaba de viz-a-viz de Enel mi-au îngheţat (la propriu) mucii! Ca pe când m-am întors să fi început deja concertul. Bine, am ratat primele 4 minute de concert, mare brânză, am recuperat pe sfărşit la capitolul joc de glezne pe picioarele celor din jur.
Muzica mi-a plăcut de la început deşi am cam avut dubii în legătură cu “ce mama dracu căuta DJ-ăru ăla pe muzică de genul acesta” ca după aceea să îmi apară o bulină de un metru şi un lat de sulă înălţime ce urla total pe lângă muzică şi zbiera ca din canal că “haideţ timişoara! să vă văd mâinile sus!”. Hai bă nene, chiar? Înţeleg că fiecărui trupă îi trebe o mascotă, dar “măcar de-l înbrăcau într-un costum de balerină poate făcea senzaţie!” (opiniile altor personaje din public).
Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place muzica ce o cântă băeţii din Hobo Sapiens, dar din câte persoane am întrebat astăzi despre ce păreri au avut, toţi au început cu “ce dracu căuta ăla/voichi pe şcenă?”.
Şi din păcate nu pot decât să le dau dreptate vociilor, concertul a fost fain, voichi nu. Pe mine unul m-a enervat şi la alte concerte când şi-a dat, dar nu cred că mai tare ca în seara aceasta. Măcar la celelalte concerte părea mai în banca lui, dar la concertul din seara asta a fost stresant la maxim. Nu o dată (m-am bucurat când) l-am văzut cum a ezitat să se bage la voce pentru că nu ştia versurile, alte ori chiar şi linia melodică părea să îl evite.
Bine acum fiecare cu tactica lui, poate ştie el ceva ce noi nu ştim, se face acum cunoscut că enervează lumea, dar tot se face cunoscut.. cine ştie mai încolo ce planuri diabolice îşi aşterne.
Cât despre ceilalţi participanţi la mega-concert-voichi, pardon, restul trupei mi-au plăcut.
Andrei ca de obicei a făcut senzaţie cu ritmurile sale haotice (ştiu că aşa i-au scris ăştia muzica dar el parcă adaugă şi o bucată din suflet când pocneşte tobele celea
).
Halka se vedea pe el că se simte bine acolo în fundal cu o juma de bucă sprijinită pe scaunul acela de bar să poa săj dea la acordeon.
La Alex-ul mare am auzit că ii s-a frânt o coardă la bas dar abia după concert am aflat şi eu, aşa că aparent “he’s got more skill than he lets on”. Alexul mic părea niţel concentrat la muzică sau poate aşa e modelul lui, mai domol, gen tace şi face. 
Dan şi The Great Fucking Serj au umezit bine minorele din public, evident, amândoi apărând repetitiv din fundal taman în mijlocu’ pieţii să frângă nişte suflete.
Iar sîrbul s-a destrăbălat bine de tot spre deosebire de celelalte doo concerte, se vedea pe el că e în apele lui şi că acolo îi este locul. Deşi mie mi s-a părut că a fost dat cam încet microfonul său la început, atunci când voichi tăcea dracu şi doar se pendula pe scenă încercând să agaţe, puteau fi distinse celelalte voci sau respectiv instrumente.
În mare, acest concert a fost cel mai bun dintre cele 3 la care am asistat personal, dar după cum băteam apropouri adineauri .. putea să iasă mai bine .. (dacă voichi rămânea la agăţat şi impresariat).